Lavandă neagră

Descriere

”Mă întrebam adesea ce se află în ceruri, dincolo de norii cenușii ai unei furtuni, sau ce se afla dincolo de copacii înalți, în pădurea întunecată. Mă întrebam, ce se află în întuneric și ce este în sângele nostru, ce ne face puternici și ce ne face vulnerabili. Mă întrebam dacă iubirea adevărată se poate pierde într-un câmp, printre flori și arbori, sau poate într-o pădure întunecată ori într-un ocean adânc. Mă întrebam cum putem ști că iubim o altă persoană, dacă nu putem nici măcar să știm dacă ne iubim pe noi înșine. Putea, oare, o durere să fie dintre cele mai dulci și o lacrimă dintre cele mai mângâietoare pe obrazul meu? Nopțile calde se transformau în coșmar, iar coșmarul de-venea de cele mai multe ori o noapte caldă și mângâietoare… Eram ca o apă după furtună, ca un fluture ce se chinuie să urce pe tulpină pentru a găsi floarea, neștiind cât mai are până ajunge deasupra. Eu îmi găsisem floarea mea și știam că nu va dura mult până voi ajunge la ea, însă, dacă doar atunci aș fi știut cât de repede avea să se ofilească, lăsându-mă să îmi termin singur ciclul de viață, uscându-mă și eu pe pământul umed cu aripile larg deschise, probabil nu aș mai fi avut niciodată curajul să ajung sus, alături de floarea mea. Mă temeam că lavanda va crește atât de mare pe câmpul dintre noi, încât nu vom mai putea fi capabili să ne vedem unul pe altul, mă temeam că apele lacului în care ne uitam amân-doi vor deveni atât de tulburi, încât până și reflexiile noastre nu vor mai fi reflectate împreună pe suprafața apei, mă temeam că, fără să îmi dau seama și fără să observ, frumosul din ochii lui va pieri și se va stinge odată
cu Soarele ce ne încălzea trupurile aproape goale în câmpul înflorit.”

Mugur Melinte