Înainte de a fi prea târziu

Descriere

După toată confesiunea, după cât îmi plânsese pe umeri și în brațe, adormise cu capul pe pieptul meu, cu mâinile cuprinzându-mi pântecele, vrând parcă să mi-l măsoare, cu tot trupul între picioarele mele, larg deschise și îndoite într-o poziție de sprijin și forță, ca ale unei femei gata să expulzeze fătul. Așa adormise. Eu îl mângâiasem cât putusem, fără să vorbesc. Partea de sus a cămășii îmi era udă și rece. Lacrimile lui fuseseră ca niște scântei; întâia oară frigeau și pe măsură ce urmau altele, incendiare, primele se transformau în ace de gheață. Aveam senzația că nu-mi mai aparțin, că nu mai sunt decât pe jumătate. Pântecele și sexul îmi ardeau sub trupul de flăcări, brațele, picioarele și sânii păreau desprinse de mine și doar vecinătatea teribil de rece mă făcea să le iau în seamă. Am tras peste noi cearșaful de pe divan. Un cearșaf de mătase de culoarea untului, cu care ne înveleam modelele atunci când luam o pauză. Acoperiți astfel, postura noastră aducea foarte mult cu altceva, mult mai firesc, mai natural.